Cauza Gal impotriva Romaniei

Hotararea Curtii Europenee a Drepturilor Omului din 30 august 2022 in Cauza Gal impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 172 din 28 februarie 2023

(Cererea nr. 49.229/15)
Strasbourg
Hotararea este definitiva. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In Cauza Gal impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-o camera compusa din: Yonko Grozev, presedinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecatori, si Crina Kaufman, grefier adjunct de sectie a.i.,
avand in vedere cererea (nr. 49.229/15) impotriva Romaniei formulata de catre un resortisant al acestui stat, doamna Mariana Gal ("reclamanta"), nascuta in 1963 si domiciliata in Oradea, reprezentata de doamna R.L. Chirita, avocat in Cluj-Napoca, a sesizat Curtea la 1 octombrie 2015 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ("Conventia").
Avand in vedere decizia de a aduce la cunostinta Guvernului Romaniei ("Guvernul"), reprezentat de agentul sau, doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, plangerile in legatura cu condamnarea reclamantei in apel, lipsa participarii directe a judecatorului V.C. la audierea mai multor martori (art. 6 § 1 din Conventie) si imposibilitatea ca reclamanta sa puna intrebari martorului C.M., personal sau prin reprezentant [art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie], si sa declare cererea inadmisibila in rest,
avand in vedere observatiile partilor,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 5 iulie 2022,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

OBIECTUL CAUZEI

1. In ianuarie 2012, procurorii Directiei Anticoruptie Oradea au decis sa o cerceteze si ulterior sa o trimita in judecata pe reclamanta pentru complicitate la trafic de influenta. La baza acestor decizii au stat o serie de declaratii facute in fata organelor de ancheta de catre C.M. si C.D., doi martori (denuntatori). C.D. a facut obiectul unui proces penal pentru fals si inselaciune. Cei doi martori sustinusera, printre altele, ca reclamanta (sotia procurorului V.G.) si B.R.M. (o cunostinta de-a reclamantei) le-ar fi promis ca ii vor ajuta sa obtina decizii care sa fie favorabile lui C.D. in solutionarea proceselor sale judiciare. Dintre declaratiile facute de C.M. in timpul interogatoriilor, cea din 6 ianuarie 2012 a fost luata in calitate de martor (denuntator). Intr-o declaratie scrisa, transmisa la 7 februarie 2012 din Irlanda, martorul C.M. a informat organele de ancheta ca a parasit Romania si a indicat noua sa adresa din Irlanda.

2. Pe durata procesului la Judecatoria Cluj, reclamanta a sustinut teza provocarii si a solicitat ca martorul C.M. sa fie citat printr-o comisie rogatorie adresata autoritatilor irlandeze, pentru a putea fi interogat cu privire la denuntul pe care il facuse, potrivit reclamantei, in schimbul unei promisiuni din partea anchetatorilor.

3. Judecatoria l-a citat pe martorul C.M. sa se prezinte, trimitandu-i citatia la adresa acestuia din Romania, insa acesta nu s-a prezentat. Inculpatii B.R.M. si reclamanta, precum si martorii C.D., C.D.H., D.A.M., I.B., J.M. au fost audiati de judecatorie. Cu aceasta ocazie, C.D. a declarat ca reclamanta nu i-a cerut niciun ban, ci i-a promis pur si simplu ca va vorbi cu sotul ei si ca totul se va rezolva. C.D.H. a declarat ca nu o cunoaste pe reclamanta si ca are indoieli cu privire la credibilitatea fratilor C.M. si C.D., care incercasera sa isi inregistreze si conversatiile pentru parchet. D.A.M. a declarat ca s-a intalnit cu inculpata B.R.M., care i-a cerut sa ii linisteasca pe cei doi terti ca dosarele in instanta vor fi solutionate, iar ulterior a inteles ca era vorba despre fratii C.M. si C.D. Cel de-al patrulea martor, I.B., avocat, a declarat ca s-a intalnit cu fratii C.D. si C.M., care erau insotiti de B.R.M., si ca a fost informat de catre C.M. ca acesta din urma este dispus sa plateasca orice pret pentru a rezolva problemele juridice ale lui C.D. J.M., angajat al reclamantei, a declarat ca a fost obligat de un procuror sa inregistreze conversatiile sale cu procurorul V.G. (sotul reclamantei).
Instanta a examinat, printre altele, continutul inregistrarilor audio realizate de J.M. si F.J. La data de 14 mai 2014, Judecatoria Cluj a achitat-o pe reclamanta pentru urmatoarele motive:
- la data denuntului facut de catre C.D. nu fusese comisa nicio infractiune de catre reclamanta;
- marturiile date de martorul C.M. in cursul anchetei, care, de altfel, facuse inregistrarile audio la cererea organelor de ancheta si care a participat la majoritatea discutiilor cu reclamanta, nu au fost pe deplin sincere, deoarece, dupa cum reiese dintr-o declaratie a lui C.M., discutiile in cauza fusesera initiate in schimbul unei promisiuni facute de anchetatori de a facilita evacuarea unui chirias care ocupa o garsoniera apartinand acestuia;
- afirmatia reclamantei cu privire la provocare a fost confirmata si de declaratiile facute de J.M. si F.J. in cursul anchetei, care au indicat dorinta anchetatorilor de a-l implica pe procurorul V.G., sotul reclamantei, la savarsirea infractiunii in cauza, situatie confirmata si de continutul inregistrarilor vocale realizate de acesti doi martori si depuse la dosar de catre reclamanta;
- reclamanta nu avea cunostinta de beneficiile materiale solicitate de catre B.R.M. si fusese provocata de martorii C.M. si C.D. sa comita infractiunea in cauza. Reclamantul a declarat apel impotriva acestei sentinte.

4. In fata Curtii de Apel Cluj, reclamanta a insistat ca martorul B.M. sa fie citat si interogat cu privire la declaratiile sale in fata anchetatorilor. In data de 5 decembrie 2014 si 6 februarie 2015, instanta de apel l-a citat pe C.M. prin transmiterea de notificari la adresele sale din Romania si Irlanda. La 6 februarie 2015, un complet al instantei de apel, format din judecatorii C.I. si V.V.A., a audiat trei martori, C.D., N.G.H. si C.D.H., care fusesera deja audiati de catre judecatorie. C.D. a declarat ca s-a intalnit cu reclamanta de doua sau trei ori, ca nu i-a cerut niciodata bani si ca inculpata B.R.M. a precizat ca i-a dat reclamantei o suma de bani pentru ca aceasta din urma sa poata interveni pe langa sotul ei. N.G.H. a declarat ca sora sa a incercat sa cumpere garsoniera in care locuia in calitate de chiriasa, dar dupa ce a platit pretul, prin intermediul lui B.R.M., sora ei si-a dat seama ca C.M. nu era proprietarul. C.D.H. a declarat ca C.M. i-a explicat ca procurorii Directiei Anticoruptie i-au promis ca vor facilita o condamnare cu suspendare in cazul fratelui sau, C.D., daca acesta accepta sa foloseasca dispozitive de inregistrare audio in timpul conversatiilor sale cu procurorii si judecatorii.

5. La 20 martie 2015, instanta de apel, intr-un complet format din judecatorii C.I. si V.C., a constatat ca era imposibil sa asigure prezenta lui C.M. In cursul audierii, reclamanta a formulat o cerere de audiere a martorilor J.M. si F.J. si ascultarea publica a inregistrarilor audio realizate de acestia, in vederea examinarii tezei provocarii retinute in prima instanta. Instanta de apel a respins aceste cereri si a audiat martorul S.A., care fusese deja audiat in fata organelor de ancheta. In observatiile sale scrise, reclamanta a criticat faptul ca martorul C.M. nu a putut fi audiat, a subliniat necesitatea ca instanta de apel sa asculte din nou toti martorii care fusesera audiati inainte de decizia de achitare si a citat in acest sens Cauza Flueras impotriva Romaniei (nr. 17.520/04, pct. 58-62, 9 aprilie 2013).

6. Printr-o decizie din 3 aprilie 2015, instanta de apel a condamnat reclamanta la o pedeapsa cu inchisoarea pentru complicitate la trafic de influenta pentru urmatoarele motive:
- denunturile au fost legale si conforme;
- la dosar nu existau probe care sa sustina afirmatia de provocare;
- dupa cum reiese din probele examinate in cadrul anchetei, in prima instanta si in apel, respectiv transcrierile inregistrarilor audio realizate de C.M., transcrierile scrise ale interceptarilor telefonice si declaratiile martorilor si ale denuntatorilor, reclamanta le promisese lui C.M. si C.D. ca ii va ajuta sa obtina decizii care sa le fie favorabile si acceptase, in schimb, sa primeasca un beneficiu de la ei la o data ulterioara.

7. Printr-o hotarare definitiva din 17 noiembrie 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sesizata cu recurs, a mentinut decizia din 3 aprilie 2015 si a apreciat ca probele examinate de instanta de apel au justificat condamnarea reclamantei.

8. Reclamanta a pretins ca nu i s-a oferit posibilitatea, in nicio etapa a procedurii, de a-l interoga, personal sau prin reprezentant, pe martorul C.M., ale carui declaratii facute in cursul anchetei au contribuit la stabilirea vinovatiei sale [art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie]. Considera ca instanta de apel nu a examinat in mod direct toate probele si a condamnat-o pe baza acelorasi probe pe baza carora Judecatoria Cluj a achitat-o. De asemenea, s-a plans ca judecatorul V.C. nu a participat, in data de 6 februarie 2015 (supra, pct. 4), la audierea celor trei martori (art. 6 § 1 din Conventie).

MOTIVAREA CURTII

9. Constatand ca acest capat de cerere, intemeiat pe art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie, nu este in mod vadit nefondat si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate in sensul art. 35 din Conventie, Curtea il declara admisibil.

10. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite privind dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Conventie, inclusiv dreptul acuzatului de a interoga martorii, direct sau prin reprezentant, garantat de art. 6 § 3 lit. d), care impun, in special, ca acuzatului sa i se ofere o posibilitate adecvata si suficienta de a contesta probele incriminatoare si de a-i interoga pe autorii acestora, fie in momentul depunerii acestora, fie intr-o etapa ulterioara [Al-Khawoja si Taherv impotriva Regatului Unit (MC), nr. 26.766/05 si 22.228/06, pct. 118-147, CEDO 2011, Schatschaschwili impotriva Germaniei (MC), nr. 9.154/10, pct. 100, CEDO 2015, si, mai recent, Danilov impotriva Rusiei, nr. 88/05, pct. 108-111, 1 decembrie 2020, cu referintele citate aici].

11. In primul rand, se impune constatarea ca martora protejata I.N., citata in fata judecatoriei, nu s-a prezentat niciodata pentru a oferi partilor posibilitatea de a o audia (supra, pct. 4). Intr-adevar, desi au fost informate cu privire la schimbarea adresei sale si la plecarea sa in Irlanda, instantele au continuat sa trimita citatii acestui martor la adresa sa din Romania pentru majoritatea audierilor si nu au luat nicio masura concreta pentru a asigura prezenta acestuia in scopul de a fi audiat sau interogat (a se vedea, mutatis mutandis, Colac impotriva Romaniei, nr. 26.504/06, pct. 49-50, 10 februarie 2015, si, per a contrario, Tseber impotriva Republicii Cehe, nr. 46.203/08, pct. 50-52, 22 noiembrie 2012). De asemenea, trebuie subliniat faptul ca reclamanta insistase ca acest martor sa fie citat si interogat cu privire la declaratiile pe care le-a facut anchetatorilor (supra, pct. 2 si 4) si ca nu a renuntat niciodata la dreptul sau de a interoga acest martor (a se vedea, per a contrario, Kashlev impotriva Estoniei, nr. 22.574/08, pct. 51, 26 aprilie 2016).

12. Contrar celor afirmate de Guvern, pentru a condamna reclamanta, instanta de apel s-a bazat in special pe declaratiile lui C.M. (supra, pct. 6), a carui declaratie a fost facuta in fata organelor de ancheta in calitate de martor si denuntator (supra, pct. 1), precum si pe baza probelor adunate prin intermediul acestuia (supra, pct. 6). Cu toate acestea, C.M. nu a fost audiat niciodata de instantele de judecata si nu a avut loc nicio confruntare intre reclamanta si C.M., nici in etapa de ancheta preliminara, nici in timpul procesului (supra, pct. 1-6). Astfel, desi declaratiile facute de acest martor in fata organelor de ancheta si inregistrarile audio efectuate de acesta, pe care reclamanta nu a putut sa le conteste in sedinta publica in fata instantei de apel (supra, pct. 5), nu au fost singurele probe incriminatorii, acestea au constituit elemente decisive in condamnarea reclamantei, intrucat C.M. a fost unul dintre singurii doi martori directi, in calitate de denuntator (a se vedea, mutatis mutandis, Danilov, citata anterior, pct. 114, si Fikret Karahan impotriva Turciei, nr. 53.848/07, pct. 53, 16 martie 2021). Or, instanta de apel nu a luat in considerare daca faptul ca nu a fost interogat acest martor-cheie ar putea avea un impact asupra echitatii generale a procedurilor si nici nu s-a angajat intr-o examinare meticuloasa a credibilitatii lui C.M. si a fiabilitatii declaratiilor sale facute in fata organelor de ancheta (a se vedea, per a contrario, Schatschaschwili, citata anterior, pct. 146-150).

13. Curtea retine ca declaratiile lui C.M. au stat la baza acuzarii reclamantei si ca, potrivit constatarii judecatoriei, aceste declaratii au fost facute in schimbul unei promisiuni din partea anchetatorilor. In aceste circumstante, Curtea concluzioneaza ca refuzul instantei de apel de a permite reclamantei sa efectueze o examinare in contradictoriu cu privire la credibilitatea si fiabilitatea acestor probe a afectat in mod substantial echitatea procedurii, in special garantiile privind protectia dreptului la aparare ale acuzatei (a se vedea, mutatis mutandis, Danilov, citata anterior, pct. 120).

14. In plus, achitarea reclamantei a survenit dupa ce cinci martori au fost audiati de catre judecatorie, care a retinut ca probele de la dosar (inclusiv inregistrarile audio realizate de J.M. si F.J., examinate de judecatorie in sedinta publica) nu erau suficiente pentru a stabili vinovatia reclamantei (supra, pct. 3). Pentru a inlocui hotararea de achitare cu condamnarea reclamantei, judecatorii din apel s-au limitat la audierea a trei din cei cinci martori audiati de judecatorie (supra, pct. 4), au respins cererea de reexaminare a inregistrarilor audio facute de J.M. si F.J. desi aceste probe intareau argumentele reclamantei privind provocarea (supra, pct. 4) si s-au bazat pe celelalte inscrisuri din dosarul judecatoriei (supra, pct. 3). Prin urmare, in esenta, judecatorii de apel au intemeiat condamnarea reclamantei pe o noua interpretare a majoritatii marturiilor si probelor pe ai caror autori nu i-au audiat, ceea ce a afectat in mod semnificativ dreptul la aparare (a se vedea Danilov, citata anterior, pct. 120, si, mutatis mutandis, Flueras impotriva Romaniei, nr. 17.520/04, pct. 58-62, 9 aprilie 2013).

15. Pe baza celor de mai sus, Curtea concluzioneaza ca faptul ca reclamanta nu a putut, in nicio etapa a procedurii, sa il interogheze, personal sau prin reprezentant, pe denuntatorul C.M., coroborat cu refuzul instantei de apel de a proceda la audierea publica a inregistrarilor audio realizate de J.M. si F.J. si de a permite reclamantei sa interogheze acesti martori, ale caror declaratii si inregistrari au fost apoi folosite impotriva ei, era de natura sa afecteze garantiile unei "proceduri in contradictoriu" si principiul "egalitatii armelor" intr-o maniera incompatibila cu dreptul la un proces echitabil.
Prin urmare, au fost incalcate art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie.

16. Avand in vedere aceasta concluzie, Curtea considera ca nu este necesar sa se examineze separat celelalte capete de cerere ale plangerii, si anume lipsa participarii directe a judecatorului V.C. la audierea mai multor martori, anularea verdictului de achitare si respingerea de catre instanta de apel a argumentului privind provocarea (Zanghi impotriva Italiei, 19 februarie 1991, pct. 23, seria A nr. 194-C, Iordan Petrov impotriva Bulgariei, nr. 22.926/04, pct. 143, 24 ianuarie 2012, si Ruianu impotriva Romaniei, nr. 34.647/97, pct. 75, 17 iunie 2013).

CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVENTIE

17. Reclamantul solicita 10.000 de euro (EUR) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral pe care considera ca l-a suferit si 6.100 EUR pentru cheltuielile de judecata.

18. Guvernul considera ca o constatare a incalcarii ar putea constitui o reparatie suficienta si ca sumele solicitate sunt excesive in raport cu jurisprudenta Curtii.

19. Curtea acorda reclamantei 6.000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit pentru aceasta suma.

20. Avand in vedere documentele de care dispune si jurisprudenta sa, Curtea considera ca este rezonabil sa acorde reclamantei suma de 3.000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit pe aceasta suma.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:

1. declara admisibila cererea intemeiata pe art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie;
2. hotaraste ca a existat o incalcare a art. 6 § 1 si art. 6 § 3 lit. d) din Conventie in ceea ce priveste imposibilitatea reclamantei de a interoga, personal sau prin reprezentant, pe C.M. si condamnarea sa in apel in lipsa audierii martorilor pe care s-a bazat instanta de apel;
3. hotaraste ca nu este necesar sa examineze celelalte aspecte privind echitatea procedurilor penale invocate in temeiul art. 6 § 1 din Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantei, in termen de trei luni, urmatoarele sume, care vor fi convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:
(i) 6.000 EUR (sase mii de euro), la care se adauga orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit pentru aceasta suma, pentru prejudiciul moral;
(ii) 3.000 EUR (trei mii de euro), la care se adauga orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit pentru aceasta suma, pentru cheltuieli de judecata;
b) ca, incepand cu expirarea perioadei mentionate si pana la efectuarea platii, aceste sume vor fi purtatoare de dobanda simpla la o rata egala cu cea a facilitatii de creditare marginala a Bancii Centrale Europene aplicabila pe parcursul acestei perioade, majorata cu trei puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 30 august 2022, in temeiul art. 77 § 2 si art. 77 § 3 din Regulament.

Presedinte
YONKO GROZEV
Grefier adjunct a.i.,
Crina Kaufman