Concedierea salariatei revenita din CCC

Decizia Curtii Constitutionale nr. 419 din 24 septembrie 2024 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, in redactarea anterioara intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 56 din 22 ianuarie 2025
 

Marian Enache	- presedinte
Cristian Deliorga	- judecator
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecator
Laura-Iuliana Scantei	- judecator
Gheorghe Stan	- judecator
Elena-Simina Tanasescu	- judecator
Bianca Draghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, exceptie ridicata de Societatea TMD Lasting Service - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 23.072/3/2020 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.255D/2020.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de instiintare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale mentionata in Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018.
4. Prin Incheierea din 18 noiembrie 2020, pronuntata in Dosarul nr. 23.072/3/2020, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor. Exceptia a fost ridicata de Societatea TMD Lasting Service - S.R.L. din Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii formulate impotriva unei decizii de concediere.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, in forma anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 66/2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia pentru cresterea copiilor, trebuie analizata in contextul specific al crizei COVID-19, care a afectat o mare parte a angajatorilor din Romania.
6. Se sustine, in esenta, ca prin extinderea interdictiei de concediere a salariatei care a revenit din concediul pentru cresterea copilului, respectiv care se afla in plata stimulentului de insertie, pe o durata de 6 luni, indiferent de cauza concedierii ce ar putea sa apara, legiuitorul asaza o sarcina de protectie sociala pe seama angajatorilor, chiar daca acestia sunt persoane juridice private si nu trebuie sa suporte financiar intentiile de ocrotire sociala materializate prin legislatie. Or, in masura in care, indiferent de cauza concedierii, angajatorului ii este interzis sa concedieze o salariata/un salariat aflata/aflat in una dintre situatiile pe care le evoca textul, timp de 6 luni de la revenirea salariatului in unitate, angajatorului ii sunt afectate drepturile constitutionale de acces la instanta si, in final, la egalitate in fata legii, punand, totodata, in sarcina sa protectia sociala a angajatului sau.
7. Se afirma ca, prin interzicerea de plano a concedierii, indiferent de cauzele acesteia, in ceea ce ii priveste pe salariatii care s-au intors din concediul pentru cresterea copilului, timp de 6 luni de la intoarcere, angajatorul este lipsit de accesul la instanta, neputand practic sa sustina in fata acesteia oportunitatea, realitatea si legalitatea unei eventuale desfiintari a postului. Totodata, este incalcata in acest mod egalitatea de tratament fata de alti angajatori care vor sa isi desfiinteze posturi, insa nu au angajati care sa se fi intors din concediul pentru cresterea copilului sau care sa se afle in plata stimulentului de insertie.
8. Se apreciaza ca situatia este excesiv impovaratoare pentru angajator nu numai in cazul desfiintarii postului, ci si in alte situatii, precum aceea a savarsirii unor abateri disciplinare grave, pentru ca textul interzice orice desfacere a contractului de munca, indiferent de motiv. Practic, prin prelungirea perioadei de ocrotire a angajatului care s-a intors din concediul pentru cresterea copilului, respectiv care se afla in plata stimulentului de insertie, cu inca 6 luni, statul asaza ocrotirea sociala a acestuia pe umerii angajatorilor, ignorand faptul ca exista pe langa angajatorii publici, pentru care poate fi legitima o astfel de decizie a statului, si angajatori privati, care nu au de ce sa suporte intentiile sociale ale statului.
9. Se arata ca oricum salariatii nu pot fi concediati pe durata graviditatii, a concediului de maternitate, a concediului pentru cresterea copilului etc. (art. 60 din Codul muncii), prin aceste reglementari fiind asigurata o suficienta protectie si respectare a standardelor europene in materie, tot astfel cum, prin existenta posibilitatii contestarii in instanta a unor eventuale abuzuri ale angajatorilor, salariatii au asigurata, din nou, protectia impotriva concedierii nelegale.
10. Se mentioneaza ca revenirea angajatilor dintr-un concediu prelungit, cum este cel pentru cresterea copilului sau, in cazul salariatilor aflati in plata stimulentului de insertie, cel de maternitate, poate fi problematica si poate starni la nivelul angajatorilor un reflex de debarasare de acesti angajati, insa acest lucru poate fi prevenit si reglementat in alt mod, mai nuantat, iar nu prin interzicerea de plano a oricarei concedieri pe o durata de 6 luni, indiferent de motivele ce pot aparea.
11. Se afirma ca ceea ce determina practic neconstitutionalitatea acestui articol este faptul ca, in ipoteza desfiintarii unui post, angajatul este obligat sa mentina salariatul in functie si sa ii plateasca drepturile ce decurg din contractul individual de munca, fara a mai putea beneficia insa, corelativ, de munca acestuia, cata vreme postul angajatului nu mai exista. Este situatia in care, in perioada de 2 ani cat salariata/salariatul ar fi fost in concediu pentru cresterea copilului, societatea ar fi trecut prin proceduri de reorganizare, care, chiar daca nu au avut efectul unui faliment sau al unei reorganizari judiciare, in fapt au dus la desfiintarea unor puncte de munca, drept urmare a reducerii substantiale a activitatii, ca efect al crizei COVID-19.
12. Ca atare, la intoarcerea din acest concediu, salariatul va beneficia in acest caz atat de drepturile salariale, cat si de cele aferente acestuia fara a presta munca in schimbul acestora, ceea ce schimba natura juridica a acestei plati, din salariu (ce reprezinta contraprestatia muncii, conform art. 159 din Codul muncii) intr-un ajutor social datorat independent de faptul ca presteaza sau nu in schimbul sau o munca si indiferent de calitatea acesteia (in cazul comiterii unor abateri disciplinare grave). Practic, salariatul se afla in prelungirea unei protectii sociale, de data aceasta costurile protectiei urmand a fi suportate. Or, din prevederile constitutionale ale art. 44 si 56 rezulta in mod neechivoc ca sarcina protectiei sociale ii revine statului, nefiind permis ca, pe o cale ocolita, sa treaca aceasta sarcina pe umerii persoanelor fizice sau juridice, in afara sistemului de taxe si contributii specifice.
13. Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, mentionand Decizia Curtii Constitutionale nr. 597 din 27 septembrie 2018.
14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
15. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
16. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
17. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare, care la data sesizarii Curtii Constitutionale aveau urmatorul cuprins: "(3) Interdictia prevazuta la alin. (2) se extinde, o singura data, cu 6 luni, dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate.
(4) Prevederile alin. (2) si (3) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii."
18. Curtea observa ca, ulterior sesizarii sale, prin art. I pct. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021, alin. (3) si (4) ale art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 au fost modificate astfel: "(3) Prevederile alin. (2) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii, si nici in situatiile prevazute la art. 90 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare. (4) In cazul persoanei indreptatite care are calitatea de salariat si care se intoarce la activitatea profesionala pentru a obtine stimulentul de insertie acordat in conditiile art. 7, aceasta are obligatia de a anunta, in scris, angajatorul cu cel putin 30 de zile inainte intentia de reluare a raportului de munca sau de serviciu." De asemenea, prin art. I pct. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 164/2022 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1173 din 7 decembrie 2022, art. 25 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat astfel: "In cazul persoanei indreptatite care are calitatea de salariat si care se intoarce la activitatea profesionala, aceasta are obligatia de a anunta, in scris, angajatorul cu cel putin 30 de zile inainte intentia de reluare a raportului de munca sau de serviciu". Insa, tinand seama de jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata in Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit careia sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, in redactarea anterioara intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/2021.
19. Desi autoarea exceptiei nu indica in mod expres prevederile constitutionale pretins a fi incalcate, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate reiese ca aceasta este raportata la dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata si ale art. 56 referitor la contributiile financiare.
20. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici identice, prin Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, exceptia fiind respinsa ca neintemeiata.
21. Astfel, analizand reglementarea in ansamblul ei, Curtea a retinut ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 permit salariatei/salariatului sa isi intrerupa activitatea profesionala pentru a se consacra responsabilitatilor familiale, asigurandu-o/asigurandu-i, prin dispozitiile legale criticate, ca isi va regasi postul la sfarsitul concediului pentru cresterea copilului. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, angajatorul are obligatia sa aprobe concediul pentru cresterea copilului, perioada de acordare stabilindu-se de comun acord cu angajatul. Totodata, potrivit alin. (2) al acestui articol, este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul salariatei/salariatului care se afla, dupa caz, in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu dizabilitati, precum si in cazul salariatei/salariatului care se afla in plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 din aceeasi ordonanta de urgenta, dreptul la stimulentul de insertie cuvenindu-se persoanelor care, in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul (si indemnizatia lunara aferenta) pentru cresterea copilului, obtin venituri supuse impozitului.
22. Curtea a retinut ca prin alin. (3) si (4) ale art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 interdictia prevazuta la alin. (2) se extinde, o singura data, cu 6 luni, dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate, insa nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.
23. Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a constatat ca reglementarea supusa controlului nu poate fi privita ca aducand atingere principiului egalitatii in drepturi, care, asa cum a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, nu semnifica uniformitate, astfel ca situatii obiectiv diferite justifica si chiar impun un tratament juridic diferentiat. Ca atare, tinand cont atat de obiectivele urmarite de legiuitor, cat si de necesitatea de a proteja procesul de crestere si dezvoltare a copiilor, interdictia prevazuta prin textele de lege criticate se aplica tuturor angajatorilor, indiferent de statutul lor juridic, si are un caracter rezonabil si proportional. Mai mult, daca s-ar face o diferentiere pe criteriul statutului angajatorului, asa cum sustine autoarea exceptiei, s-ar institui discriminari, avand in vedere ca salariatii, indiferent ca lucreaza in sistemul public sau privat, se afla in situatii identice, respectiv in situatia revenirii din concediul pentru cresterea copilului sau in plata stimulentului de insertie.
24. Cu privire la critica potrivit careia situatia este excesiv de impovaratoare pentru angajator in cazul savarsirii unor abateri disciplinare grave de catre salariatul revenit din concediul pentru cresterea copilului, avand in vedere ca norma criticata nu exonereaza salariatul de raspunderea disciplinara, aceasta putand fi angajata in conditiile si cazurile prevazute de lege, Curtea a constatat ca angajatorul va putea stabili orice sanctiune disciplinara, mai putin concedierea.
25. In ceea ce priveste sustinerea cu privire la reflexul de debarasare al angajatorilor fata de salariatii care revin din concediul pentru cresterea copilului sau fata de cei aflati in plata stimulentului de insertie, Curtea a constatat ca, tocmai pentru a preveni astfel de practici ale angajatorilor, legiuitorul, prin normele criticate, a instituit interdictia concedierii pe o durata cu pana la 6 luni dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate.
26. Totodata, Curtea nu a putut retine nici celelalte critici de neconstitutionalitate avand in vedere ca, in jurisprudenta sa, si anume prin Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, si Decizia nr. 1.277 din 12 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011, a statuat ca, in conditiile in care, de regula, intre partile contractului de munca - angajator si salariat - exista o discrepanta vadita din punctul de vedere al potentialului economic si financiar in favoarea celui dintai, statul - si anume statul de drept, democratic si social, asa cum este definita Romania in termenii art. 1 alin. (3) din Constitutie - este tinut sa intervina legal in sprijinul celui aflat intr-o pozitie de inferioritate economica, obligatia statului, in sensul aratat, decurgand nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie. Prin urmare, din interpretarea teleologica a dispozitiilor legale criticate, Curtea a constatat ca acestea reprezinta o masura de protectie sociala prin care legiuitorul a urmarit protejarea raporturilor de munca ale salariatului/salariatei pe o anumita perioada de timp, respectiv 6 luni, dupa revenirea definitiva in activitate, pentru a-i permite readaptarea si stabilitatea in munca.
27. In final, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 25 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 au ca scop protectia situatiei familiale a salariatei/salariatului, respectiv a copilului minor al acestuia, incercandu-se evitarea pierderii locului de munca al parintelui si lipsirea totala de mijloace financiare de crestere a copilului, in perioada imediat urmatoare revenirii din concediul pentru cresterea copilului.
28. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine modificarea jurisprudentei mai sus invocate, atat solutia, cat si considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile si in prezenta cauza.
29. Dispozitiile art. 56 din Constitutie referitor la contributiile financiare nu au incidenta in cauza.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:

Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 24 septembrie 2024.
 
 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Draghici