Plangere formulate impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei

Decizie nr. 166 din 20 martie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean    - presedinte
Valer Dorneanu    - judecator
Toni Grebla    - judecator
Petre Lazaroiu    - judecator
Mircea Stefan Minea    - judecator
Daniel Marius Morar    - judecator
Mona-Maria Pivniceru    - judecator
Puskas Valentin Zoltan    - judecator
Tudorel Toader    - judecator
Claudia-Margareta Krupenschi    - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de S.C. "R&G Investment" - S.R.L. din Cluj-Napoca in Dosarul nr. 14.754/211/2012 al Judecatoriei Cluj-Napoca - Sectia civila si care constituie obiectul Dosarului nr. 622D/2013 al Curtii Constitutionale.
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca instanta de contencios constitutional a raspuns unor critici similare prin Decizia nr. 548 din 17 decembrie 2013 si ca, pentru ratiune de identitate, aceasta isi mentine valabilitatea sub aspectul considerentelor si al solutiei pronuntate.


CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2013, pronuntata in Dosarul nr. 14.754/211/2012, Judecatoria Cluj-Napoca - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de S.C. "R&G Investment" - S.R.L. din Cluj-Napoca intr-o cauza avand ca obiect solutionarea plangerii formulate impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale incalca prevederile art. 1 alin. (1) si (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) si ale art. 148 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In acest sens, se arata ca minimul special al amenzii stabilite de textul de lege criticat, pentru fapta reglementata cu titlu de contraventie, este superior celui stabilit de art. 264 alin. (4) din aceeasi lege pentru o fapta de aceeasi natura, ce constituie insa infractiune, deci se caracterizeaza printr-un grad mai mare de pericol social [art. 264 alin. (4): "Constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda primirea la munca a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetatenia acestora, fara incheierea unui contract individual de munca"]. Prin urmare, fapta mult mai grava, de primire la munca a mai mult de 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, constituie infractiune, insa pedeapsa corespunzatoare, prin minimul special al amenzii penale, este mai favorabila decat pedeapsa contraventionala. In plus, in materie penala sunt prevazute anumite posibilitati de reducere semnificativa a sanctiunii (cum ar fi circumstantele atenuante sau reducerea limitelor amenzii cu o patrime), prevederi ce nu isi gasesc corespondent in materie contraventionala, desi fapta comisa nu este la fel de grava. Or, in conditiile in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca materia contraventionala poate fi asimilata domeniului penal, un astfel de tratament juridic in defavoarea contravenientului este discriminatoriu, contrar principiilor egalitatii in drepturi si al proportionalitatii.
Unul dintre criteriile stabilite de instanta de la Strasbourg pentru a determina apartenenta contraventiei la domeniul penal este natura faptei. In cazul de fata este vorba de doua fapte de aceeasi natura, identice ca sursa, dar care au tratament juridic invers proportional cu gravitatea acestora, indiferent de autorul lor. Desi sanctiunea contraventionala ar trebuie sa fie, in opinia autorului exceptiei, mai blanda decat cea penala, dispozitiile legale criticate stabilesc un minim al amenzii contraventionale aproape de doua ori mai mare decat minimul special al amenzii penale prevazut pentru o fapta de aceeasi natura, dar incriminata ca infractiune de art. 264 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Judecatoria Cluj-Napoca - Sectia civila considera ca dispozitiile de lege criticate nu contravin normelor constitutionale privind egalitatea cetatenilor in fata legii.
In acest sens, arata ca gravitatea unei sanctiuni nu se raporteaza exclusiv la intinderea ei, ci la toate efectele sanctiunii respective. Indiferent de intinderea ei, amenda contraventionala, spre deosebire de amenda penala, nu constituie antecedenta penala si nu se inscrie in cazierul judiciar al faptuitorului, efectele juridice produse de amenda ca sanctiune contraventionala fiind in ansamblu mai usoare decat cele produse de amenda ca sanctiune penala, care poate intra inclusiv in beneficiul reabilitarii de drept.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care dispun urmatoarele:
"(1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte:
(...)
e) primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata."
Dispozitiile constitutionale considerate incalcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, ale art. 20 alin. (2) privind principiul prioritatii reglementarilor internationale la care Romania este parte in cazul neconcordantei fata de acestea a legilor interne mai putin favorabile si ale art. 148 alin. (2) referitoare la aplicarea cu prioritate a reglementarilor cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene daca dispozitiile legilor interne sunt contrare. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile de lege atacate reglementeaza contraventia si sanctiunea corespunzatoare pentru fapta constand in primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea, in conditiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a unui contract individual de munca. Potrivit criticilor de neconstitutionalitate formulate, contravenientul se afla intr-o situatie defavorabila fata de autorul infractiunii reglementate de art. 264 alin. (4) din aceeasi lege, deoarece, desi gravitatea infractiunii este cu mult mai mare decat cea a contraventiei, minimul special al amenzii contraventionale este superior minimului general al amenzii penale, in conditiile in care fapta savarsita este de aceeasi natura. In concret, daca sanctiunea contraventiei reglementate de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii consta in amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata, amenda penala prevazuta (in mod alternativ) pentru infractiunea incriminata la art. 264 alin. (4) din aceeasi lege este, potrivit art. 53 alin. (1) pct. 1 lit. c) din Codul penal (astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006) de la 100 lei la 50.000 lei [potrivit art. 61 alin. (2) din Codul penal in vigoare de la 1 februarie 2014, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda, iar suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa intre 10 lei si 500 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins intre 30 de zile si 400 de zile].
Curtea constata ca dispozitiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ce constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la critici de neconstitutionalitate asemanatoare.
Astfel, prin Decizia nr. 548 din 17 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 110 din 13 februarie 2014, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminari, stabilind un tratament egal intre persoanele aflate in ipoteza descrisa de acesta, si anume intre persoanele care au primit la munca pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca. In consecinta, acestea nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie.
In esenta, prin decizia amintita Curtea a aratat ca cele doua tipuri de amenzi - contraventionala si penala - au natura diferita, iar tratamentul sanctionator in cazul infractiunii de primire la munca a mai mult de 5 persoane fara incheierea contractelor individuale de munca nu este mai bland fata de cel al contraventiei prevazute de dispozitiile de lege criticate. Aceasta deoarece in cazul infractiunii este prevazuta - ca pedeapsa principala alternativa amenzii penale - sanctiunea inchisorii de la 3 luni la 2 ani (potrivit art. 127 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012), cu toate consecintele juridice ce decurg din savarsirea unei infractiuni, cum ar fi inscrierea acesteia in cazierul judiciar, consecinte care nu exista in cazul savarsirii contraventiei.
Referitor la pretinsa incalcare a art. 1 alin. (5) din Constitutie si la invocarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie contraventionala, Curtea a mai aratat ca, desi jurisprudenta constitutionala recunoaste incidenta acestei norme conventionale si in materie contraventionala (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003), totusi autorul exceptiei nu critica o eventuala lipsa de garantii ale procesului echitabil in cazul savarsirii unei contraventii, astfel ca aceasta jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului nu are legatura cu critica autorului, care este nemultumit de faptul ca minimul amenzii contraventionale stabilit de legiuitor este mai mare decat minimul amenzii penale stabilit de Codul penal. Curtea a mai remarcat, in acest context, ca imprejurarea potrivit careia o amenda penala poate atinge un cuantum mai mic decat amenda contraventionala nu conduce la concluzia neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, raportat la art. 1 alin. (5) din Constitutie, care instituie obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, aceasta fiind consecinta individualizarii pedepsei facute de catre instantele judecatoresti in procesul de stabilire a uneia dintre pedepsele astfel reglementate, tinandu-se cont de modalitatea concreta in care a fost comisa fapta si de probatoriu.
In plus, Curtea a mai aratat ca stabilirea regimului sanctionator al faptelor contraventionale sau penale, precum si instituirea unor eventuale cauze de reducere a pedepselor intra in atributiile de reglementare ale legiuitorului, instanta constitutionala neputand modifica minimul unei amenzi contraventionale, asa cum a fost stabilit de legiuitor, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile suspuse controlului".
Neintervenind elemente noi fata de cele examinate prin decizia indicata, considerentele si solutia pronuntate cu acel prilej isi mentin, pentru ratiune de identitate, valabilitatea si in ce priveste cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992.


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de S.C. "R&G Investment" - S.R.L. din Cluj-Napoca in Dosarul nr. 14.754/211/2012 al Judecatoriei Cluj-Napoca - Sectia civila si constata ca dispozitiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Judecatoriei Cluj-Napoca - Sectia civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 20 martie 2014.
-****-
(Decizia Curtii Constitutionale nr. 166 din 20 martie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 19 mai 2014)