Raspundere disciplinara

Decizia nr. 322 din 19 mai 2022 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 si ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial nr. 811 din 17 august 2022

Valer Dorneanu                         - presedinte
Cristian Deliorga                      - judecator
Marian Enache                          - judecator
Daniel Marius Morar                 - judecator
Mona-Maria Pivniceru              - judecator
Gheorghe Stan                          - judecator
Livia Doina Stanciu                   - judecator
Elena-Simina Tanasescu        - judecator
Varga Attila                                  - judecator
Cosmin-Marian Vaduva            - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 si ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Marcel Paraschiv in Dosarul nr. 4.622/3/2019 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.129D/2020.
2. La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei si se constata lipsa celeilalte parti, fata de care procedura de instiintare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul autorului exceptiei, care, dupa ce relateaza aspecte ale situatiei de fapt ce a generat litigiul in care a ridicat exceptia, arata ca prevederile criticate sunt neconstitutionale intrucat nu reglementeaza si o exceptie, aplicabila situatiei sale particulare, de la regula pe care o instituie. Astfel, autorul sustine ca nu isi putea programa concediul de odihna intrucat se afla in litigiu cu angajatorul, avand si contractul de munca desfacut.
4. Avand cuvantul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, avand in vedere ca, intrucat reglementarea criticata nu instituie nicio exceptie, nu se incalca art. 16 alin. (1) din Constitutie. Autorul exceptiei, in realitate, invoca o omisiune legislativa sau ridica o problema de interpretare a legii de catre organele abilitate, Curtea Constitutionala neputandu-se pronunta sub acest aspect. avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
5. Prin Incheierea din 1 iulie 2020, pronuntata in Dosarul nr. 4.622/3/2019, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 si ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Marcel Paraschiv intro cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni privind raspunderea disciplinara.
6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele criticate incalca principiul previzibilitatii legii, deoarece nu sunt precizate conditiile in care angajatul concediat nelegal si reintegrat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva poate beneficia de dreptul constitutional la concediu de odihna in natura pentru perioada de referinta, respectiv de la emiterea deciziei nelegale de concediere si pana la reintegrarea efectiva in munca. Cu toate ca intr-o interpretare obiectiva a celorlalte dispozitii legale angajatorul vinovat nu are posibilitatea sa cenzureze hotararea judecatoreasca definitiva, fiind obligat sa acorde imediat angajatului concediat nelegal concediul de odihna in natura la cererea acestuia, avand in vedere si dispozitiile art. 287 din Codul penal, invocarea de catre angajator a art. 148 si 149 din Codul muncii creeaza, totusi, o aparenta de legalitate refuzului de a pune in executare hotararea judecatoreasca cu privire la acordarea concediului de odihna in natura pentru perioada in care angajatul a fost concediat nelegal, perioada in care s-a aflat in imposibilitatea obiectiva de a-si programa concediul de odihna.
7. Dispozitiile criticate nu stabilesc o solutie precisa pentru situatia salariatului reintegrat in munca, in urma anularii deciziei de concediere printr-o hotarare judecatoreasca definitiva care, implicit, a condus la repunerea in situatia anterioara. In acest fel, legiuitorul ofera angajatorului posibilitatea sa incalce in continuare drepturile salariatului prin refuzul de a-i acorda concediul de odihna in natura, motivat de neprogramarea acestuia (in sprijin invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.267 din 27 septembrie 2011). Astfel, legiuitorul a creat premisa aplicarii unui tratament discriminatoriu angajatului concediat nelegal, reintegrat, in raport cu ceilalti angajati care au beneficiat de concediu de odihna in natura, fiind, practic, permisa hartuirea acestuia de catre angajator.
8. Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca nu exista o discriminare intre contestatar si ceilalti angajati ai aceluiasi angajator, deoarece nu s-a dovedit ca unui alt angajat aflat in aceeasi situatie cu contestatarul (respectiv reintegrat in urma pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive) i s-a acordat concediu de odihna anterior reinceperii activitatii ca urmare a reintegrarii.
9. De asemenea, instanta apreciaza ca nu este aplicabila Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.267 din 27 septembrie 2011, avand in vedere ca aceasta se refera la modalitatea in care se poate realiza repunerea in situatia anterioara, respectiv prin plata de catre angajator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, cu sau fara reintegrare. Pe de alta parte, instanta apreciaza ca plata si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul vizeaza drepturi banesti care intra in componenta salariala si nu acordarea altor drepturi, precum cel la concediu de odihna acordat in natura.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
11. Guvernul, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
12. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
13. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 148 si ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care au urmatorul continut:
- Art. 148: "(1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munca.
(3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau, dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) In cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia.
(5) In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt.";
- Art. 149: "Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat."
14. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) referitor la statul roman, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la masuri de protectie sociala, ale art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene, precum si prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si art. 14 referitor la interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
15. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in realitate, autorul ridica o chestiune de interpretare si aplicare a art. 148 si 149 din Codul muncii. Autorul exceptiei nu critica prevederile legale insele, adica cele doua norme juridice si solutia legislativa reglementata. Dimpotriva, autorul exceptiei se refera in mod exclusiv la o situatie particulara, respectiv la litigiul pe care l-a declansat si castigat impotriva angajatorului sau. Astfel, el este nemultumit ca cele doua texte legale nu dau un raspuns precis la situatia sa particulara. Curtea retine, insa, ca un asemenea demers nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, ci, eventual, al analizei instantelor judecatoresti, investite cu solutionarea unui litigiu caruia sa ii fie aplicabile respectivele prevederi legale (a se vedea in acest sens Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 65).
16. Curtea retine ca orice norma juridica, inclusiv art. 148 si 149 din Codul muncii, este caracterizata de trasaturi precum impersonalitate, generalitate sau caracter abstract, revenind instantelor judecatoresti rolul de a incadra situatia particulara a justitiabililor in ipoteza acesteia. Intr-adevar, asa cum a retinut Curtea Constitutionala in Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, paragrafele 66-68, infaptuirea justitiei, in intelesul dat acestei notiuni de art. 124 din Constitutie, nu se reduce la un proces mecanic de aplicare a unor norme juridice clare la situatii de fapt la fel de clare. Judecatorul, supunandu-se numai legii, in conformitate cu art. 124 alin. (1) din Constitutie, are, potrivit art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, obligatia/dreptul de a asigura suprematia acesteia indiferent ca este neclara ori incompleta, de a o interpreta si de a o aplica, in caz contrar fiind pasibil de denegare de dreptate.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 si ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Marcel Paraschiv in Dosarul nr. 4.622/3/2019 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 19 mai 2022.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
in temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedura civila coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, semneaza
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Vaduva